Introducere

Următoarele rânduri le-am scris cu scopul de a va face o invitație la noi in sat.
Cititorul este rugat să viziteze Nicoleștiul (Ciuc), un sat sută la sută secuiesc, care are 1100 de suflete.
De ce ar trebui să vizităm acest sat? Ce este de văzut? Tot ceea ce la west de noi nu este de găsit. Oameni direcți și deschiși, gazde primitoare în adevăratul sens al cuvântului. Urmașii acelor strămoși care cu mai multe de sute de ani au fondat această așezare, au construit biserica, au apărat pasul gimeșului , au luptat pentru libertatea drepturilor secuiești, au inființat școală, au ocrotit limba și datinile strămoșești.
Vizitatorul se poate lăsa copleșit de frumusețea naturii din împrejurimi, de datinile strămoșești pe care le păstrăm cu sfințenie, de locațiile istorice și legendare din împrejurimi, și de inconfundabilul umor secuiesc. Oaspetele poate observa un stil de viață care este păstrat și care menține această comunitate în ciuda modernismului. La noi pot coexista perfect împreună sunetul talăngii vacilor din ciurdă, căruța încărcată cu fân și zgomotul de tractor. Zicala “ajutăte pe tine și te ajută și Dumnezeu” este apreciată și de către generația noastră.
Pentru a putea vedea și trăi aceste experiențe vizitatorul trebuie să coboare din autobuz sau mașina personală. Din mașină se poate vedea doar umbra copacilor și a caselor. Trebuie să guste gulyasul de cartofi și pălinca de prune. Trebuie să viziteze Casa tradițională tărănească și biserica, despre care Köpeczi Sebestyén a scris că:“Este una dintre cele mai frumoase și grandioase biserici gotice din secolul al XIV –lea, din regiunea noastră”. În biserica din Nicolești s-a descoperit o scriere cu alfabet secuiesc din 1501
Ca experiența să fie deplină cititorul trebuie să aducă cu el ghete pentru a vizita muntele Harghita, care le oferă cutreierătorilor experiențe fantastice. Și să nu uităm de slănina friptă pe parcursul drumului și de pălinca de prune. Să nu uităm nici de urș, avem noi o zicală : “cu ursu nu te poți juca”, dar urșilor le plac oamenii.
Lakatos István